Frica de dentist este o problemă reală și comună, care poate împiedica pacienții să caute îngrijirea orală necesară, astfel că în pregătirea lor, atât în facultate, cât și prin cursuri de formare continuă, medicii stomatologi sunt instruiți și sensibilizați cu privire la anxietatea dentară și sunt învățați cum să o gestioneze.
Iată ce știu, în general, stomatologii despre anxietatea dentară și cum sunt pregătiți să te ajute dacă te confrunți cu aceasta:
Recunoașterea existenței și a impactului anxietății
Medicii știu că un procent semnificativ din populație se confruntă cu un anumit grad de anxietate sau frică legată de vizitele la dentist, de la o ușoară neliniște până la fobii severe. Ei înțeleg că anxietatea poate duce la evitarea tratamentelor, agravarea problemelor dentare, și un ciclu vicios de frică – evitare – probleme mai mari – și mai multă frică. Înțeleg, de asemenea, că anxietatea nu este o slăbiciune a pacientului. Sunt învățați să trateze anxietatea pacienților cu seriozitate și empatie, nu ca pe un moft sau o lipsă de curaj.
Cauzele comune ale anxietății dentare
Lucrurile care conduc la declanșarea anxietății dentare sunt numeroase:
Experiențe negative anterioare
O experiență dureroasă sau traumatică la dentist în trecut (mai ales în copilărie).
Frica de durere
Aceasta este una dintre cele mai frecvente temeri.
Senzația de neajutorare sau pierdere a controlului
Statul pe scaunul stomatologic, cu gura deschisă, poate induce aceste sentimente.
Zgomotele și mirosurile specifice cabinetului
Sunetul frezei, mirosul anumitor substanțe pot fi factori declanșatori.
Rușinea legată de starea danturii
Unii pacienți se tem de judecata medicului.
Anxietate generalizată
Persoanele care suferă de anxietate în general pot fi mai predispuse și la anxietate dentară.
Ce fac medicii dacă pacienții lor au anxietate dentară
În primul rând, medicii caută să înțeleagă situația specifică a fiecărui om. Monitorizarea semnalelor non-verbale ale pacientului (agitație, transpirație, puls crescut, încordare musculară, evitarea contactului vizual, respirație rapidă) e și ea importantă, dar medicul are nevoie și de alte informații, pe care doar tu i le poți da:
- care este intensitatea fricii tale,
- ce anume îți provoacă cea mai mare teamă,
- care au fost experiențele personale anterioare care au născut teama de acum,
- ce anume simți că te-ar ajuta să te relaxezi sau să simți că ai mai mult control în timpul tratamentului.
Medicii învăță să folosească diferite strategii de comunicare și creare a unui mediu confortabil, de la ascultarea cu atenție a preocupărilor pacientului și validarea emoțiilor acestuia până la explicarea procedurilor ce urmează să se întâmple pentru a reduce necunoscutul și anxietatea. „Tell-Show-Do” (explică, arată, apoi tratează) este o tehnică des folosită, mai ales la copii, dar utilă și la adulți.
Utilizarea tehnologiei moderne este și ea importantă. De exemplu, laserul dentar poate reduce necesitatea frezei și a anesteziei în anumite proceduri, diminuând factorii declanșatori ai anxietății.
Folosirea anestezicelor topice (geluri) pentru a amorți locul injecției cu anestezic local și a tehnicilor de injectare lentă scad și ele disconfortul.
Chiar dacă medicii sunt pregătiți să recunoască și să abordeze anxietatea în termeni generali, cu cât le oferi mai multe informații despre temerile și nevoile tale specifice, cu atât mai bine își vor putea adapta abordarea pentru ca tu să ai o experiență cât mai plăcută și puțin stresantă.
Nu ezita niciodată să spui la începutul consultației: „Am o mare teamă de dentist/de durere/de ace” sau orice altceva simți. Medicul dentist îți va aprecia sinceritatea și va lucra împreună cu tine pentru a depăși aceste bariere.
