Problemele dentare pot afecta în mod semnificativ fizionomia feței, uneori dramatic. Dinții și structurile maxilare asociate reprezintă suportul pentru mai multe trăsături faciale, iar orice modificare a acestora poate duce la schimbări vizibile.
Principalele moduri în care problemele dentare pot influența fizionomia feței sunt următoarele, unele fiind permanente (în lipsa intervențiilor corective) iar altele temporare:
Pierderea dinților (edentația)
Resorbția osoasă reprezintă cel mai semnificativ impact. Când un dinte este pierdut, osul alveolar care îl susținea nu mai este stimulat și începe să se resoarbă (să se topească). Această pierdere de os duce la:
1. Scăderea înălțimii etajului inferior al feței, astfel că fața pare mai scurtă, iar distanța dintre nas și bărbie se micșorează.
2. Modificarea profilului chipului, deoarece buzele își pierd suportul și pot părea mai subțiri și retrase (aspect „înfundat”). Totodată, pot apărea riduri premature în jurul gurii (șanțuri nazogeniene și labio-mentoniere mai accentuate).
3. Rotația anterioară a mandibulei (aspect de „bărbie ascuțită”), care se petrece pe măsură ce osul se pierde. Mandibula se poate roti în sus și înainte, făcând bărbia să pară mai proeminentă și nasul mai mare în comparație.
4. Obrajii „căzuți” sunt rezultatul pierderii suportului osos și dentar din zonele laterale.
5. Schimbarea formei buzelor și a obrajilor, deoarece dinții susțin buzele și obrajii din interior, iar fără acest suport, aceștia se pot „prăbuși” spre interior, dând un aspect îmbătrânit.
Boala parodontală avansată (parodontoza)
Pe lângă faptul că poate duce la pierderea dinților (cu consecințele descrise mai sus), boala parodontală severă aduce și:
1. Retracție gingivală, iar dinții par mai lungi.
2. Mobilitate și migrare a dinților, aceștia deplasându-se și creând spații inestetice (treme, diasteme) și modificând aliniamentul, afectând zâmbetul și, subtil, suportul buzelor.
3. Inflamație severă a gingiilor, care poate fi vizibilă.
Malocluzia (mușcătura incorectă)
Prognatismul mandibular (mușcătura inversă, „underbite”) înseamnă o poziționare a mandibulei și a bărbiei prea în față, în relație cu maxilarul superior, conferind un aspect ca de „bulldog”. În astfel de cazuri și buza inferioară poate fi mai proeminentă.
În retrognatismul mandibular (mușcătura adâncă, „overbite” sever) se întâmplă invers. Mandibula este poziționată prea în spate, bărbia pare retrasă, iar profilul poate fi convex. Totodată, șanțul labio-mentonier (dintre buza inferioară și bărbie) poate fi foarte adâncit.
Când există un spațiu între dinții superiori și inferiori frontali atunci când gura este închisă, vorbim de ocluzia deschisă. Acest lucru poate afecta competența buzelor (abilitatea de a închide gura în mod natural fără efort muscular) și poate alungi fața.
O mușcătură incorectă unilaterală sau dezvoltarea inegală a maxilarelor poate duce la asimetrii vizibile ale feței.
Uzura dentară severă (abraziune, atriție, eroziune):
Tocirea excesivă a dinților duce la scurtarea acestora. Consecința directă este scăderea înălțimii etajului inferior al feței. Similar pierderii dinților, acest lucru poate duce la:
– Aspect îmbătrânit, cu buze subțiate și colțurile gurii coborâte.
– Bărbie mai proeminentă.
– Apariția sau accentuarea ridurilor periorale.
Infecțiile dentare severe (abcese)
Un abces dentar netratat poate provoca umflături vizibile la nivelul feței, obrazului, zonei submandibulare sau chiar în jurul ochiului, în funcție de localizarea dintelui afectat. Acestea sunt de obicei asimetrice și pot deforma temporar conturul feței.
În cazuri netratate la timp sau corespunzător, se pot forma inclusiv fistule (canale prin care puroiul se drenează) care se pot deschide inclusiv pe pielea feței, lăsând cicatrici.
Bruxismul (scrâșnitul dinților)
Pe lângă uzura dentară, bruxismul cronic poate duce la hipertrofia mușchilor maseteri (mușchii implicați în masticație, localizați la unghiul mandibulei). Acest lucru poate conferi feței un aspect mai pătrățos, făcând-o mai lată în zona maxilarelor inferioare.
Dezvoltarea anormală a maxilarelor
Anumite anomalii de creștere ale maxilarului superior sau inferior pot cauza discrepanțe semnificative în dimensiunea și poziția acestora, afectând major proporțiile și armonia facială. Acestea necesită adesea tratament ortodontic și, uneori, chirurgie.
Chiar dacă aceste schimbări ale trăsăturilor feței pot fi graduale, multe dintre ele devin mai evidente odată cu înaintarea în vârstă, pe măsură ce elasticitatea pielii scade și efectele gravitației devin mai pronunțate. De aceea, îngrijirea dentară preventivă și tratamentul prompt al problemelor dentare nu sunt importante doar pentru sănătatea orală, ci și pentru menținerea unei fizionomii armonioase și a unui aspect tineresc pentru o perioadă cât mai lungă.
