Puntea dentară și ce ar trebui să știi despre cum e folosită în restaurarea zâmbetului

Pierderea unuia sau mai multor dinți poate avea consecințe semnificative nu doar asupra aspectului estetic al zâmbetului, ci și asupra sănătății orale și a calității vieții în general. Din fericire, stomatologia modernă oferă diverse soluții pentru înlocuirea dinților lipsă, iar una dintre acestea este puntea dentară.

Dacă ai ajuns aici, probabil că ai discutat deja cu un medic din clinica Medestetic by Dr. Măriuța despre o punte dentară ca posibilă soluție sau ai această curiozitate în legătură cu acest mod de a înlocui un dinte pierdut. Oricare ar fi cazul, mai jos explorăm în detaliu ce este o punte dentară, când este recomandată, tipurile existente, avantajele și dezavantajele sale, precum și modul în care trebuie îngrijită pentru a-i asigura o durată de viață cât mai lungă.

Ce este o punte dentară și când se recurge la aceasta?

O punte dentară este o lucrare protetică fixă, ceea ce înseamnă că ea este cimentată pe dinții existenți sau pe implanturi și nu poate fi îndepărtată de către pacient. Rolul său principal este acela de a „construi o punte” peste spațiul gol lăsat de unul sau mai mulți dinți lipsă, restabilind astfel integritatea arcadei dentare. Aceasta se sprijină pe dinții naturali învecinați spațiului edentat (numiți dinți stâlpi sau bonturi) sau pe implanturi dentare.

Medicul stomatolog îți poate recomanda o punte dentară în următoarele situații:

1. Când lipsesc unul sau mai mulți dinți, iar spațiul edentat este mărginit de dinți sănătoși și suficient de robuști pentru a susține puntea.
2. Ca alternativă la implantul dentar, în cazurile în care pacientul nu dorește o intervenție chirurgicală, nu are suficient os pentru inserarea unui implant sau există anumite contraindicații medicale pentru implant.
3. Pentru a preveni deplasarea dinților rămași către spațiul gol, ceea ce ar putea duce la probleme de mușcătură (ocluzie) și alte complicații.
4. Pentru a restabili capacitatea de masticație și vorbire, afectate de pierderea dinților.
5. Pentru a îmbunătăți fizionomia și a reda încrederea în sine.

În general, punțile dentare sunt indicate pentru înlocuirea unui număr limitat de dinți consecutivi (de obicei, până la 3-4 dinți). Dacă breșa edentată este prea extinsă, forțele masticatorii exercitate asupra dinților stâlpi pot deveni excesive, compromițând stabilitatea și durabilitatea lucrării.

Tipurile de punți dentare existente

O punte dentară clasică este alcătuită din două elemente principale:

1. Coroanele dentare de acoperire, care sunt cimentate pe dinții stâlpi care au fost în prealabil pregătiți (șlefuiți) pentru a crea spațiu pentru coroane.
2. Corpul de punte, adică dintele sau dinții artificiali care îi înlocuiesc pe cei lipsă și sunt conectați la coroanele de pe dinții stâlpi.

Există mai multe tipuri de punți dentare, fiecare cu indicații specifice.

Puntea dentară tradițională
Este cel mai comun tip. Constă în una sau mai multe coroane false susținute de coroane dentare cimentate pe dinții naturali adiacenți spațiului gol. Este necesar ca dinții stâlpi să fie prezenți de ambele părți ale breșei.

Puntea dentară Cantilever
Se utilizează atunci când există dinți stâlpi doar pe o singură parte a spațiului edentat. Dintele fals este susținut de una sau mai multe coroane cimentate pe dinții dintr-o singură parte a spațiului. Acest tip de punte este mai puțin utilizat, deoarece poate exercita o presiune considerabilă asupra dinților stâlpi, fiind recomandat în general pentru zone cu forțe masticatorii mai reduse.

Puntea dentară Maryland (adezivă sau colată)
Este o opțiune mai conservatoare, deoarece implică o șlefuire minimală sau nu implică deloc o prelucrare a dinților stâlpi. Dintele fals este susținut de aripioare metalice sau ceramice care se cimentează pe fețele interioare ale dinților vecini. Este adesea folosită pentru înlocuirea dinților frontali, unde aspectul estetic este prioritar și forțele masticatorii sunt mai mici.

Puntea dentară pe implanturi
Atunci când lipsesc mai mulți dinți sau când dinții adiacenți nu sunt suficient de sănătoși pentru a servi ca stâlpi, se pot insera implanturi dentare pe care se va sprijini ulterior puntea. Această soluție nu implică șlefuirea dinților naturali sănătoși.

Materiale folosite în confecționarea punților dentare

Alegerea materialului pentru o punte dentară depinde de mai mulți factori, inclusiv localizarea punții în cavitatea orală, cerințele estetice, rezistența necesară și bugetul pacientului.

Puntea dentară metalo-ceramică
Are un schelet metalic rezistent (din aliaje nobile sau nenobile) acoperit cu un strat de ceramică pentru a imita aspectul natural al dinților. E o soluție durabilă și estetică, potrivită atât pentru dinții frontali, cât și pentru cei laterali. Uneori, marginea metalică poate deveni vizibilă la nivelul gingiei în timp.

Puntea dentară din ceramică integrală (porțelan)
Oferă cea mai bună estetică, fiind translucidă și imitând perfect aspectul dintelui natural. Este biocompatibilă și nu provoacă alergii. Este ideală pentru zona frontală, dar tehnologiile moderne permit utilizarea unor ceramici presate sau frezate cu rezistență crescută și pentru zonele laterale.

Puntea dentară din zirconiu
Zirconiul este un material ceramic extrem de rezistent și biocompatibil, de culoare albă.
Punțile din zirconiu pot fi monolitice (integral din zirconiu) sau stratificate cu ceramică pentru o estetică superioară. Sunt o alegere excelentă pentru zonele cu forțe masticatorii mari și pentru pacienții cu bruxism.

Puntea dentară din acrilat sau compozit
Aceste punți dentare sunt utilizate în principal pentru confecționarea punților provizorii, pe perioada cât se realizează lucrarea definitivă în laborator. Au o rezistență și o estetică inferioare materialelor ceramice.

Refacerea unui zâmbet cu ajutorul unei punți dentare implică, în mod normal, câteva vizite la clinica stomatologică, pentru consultația inițială, pregătirea dinților stâlp, instalarea punții dentare provizorii și apoi a punții definitive:

1. Medicul examinează starea danturii, realizează radiografii și discută cu pacientul opțiunile de tratament în timpul consultației.
2. Sub anestezie locală, se face pregătirea dinților stâlpi, adică dinții care vor susține puntea sunt șlefuiți pentru a reduce din dimensiunea lor și a crea spațiu pentru coroanele dentare.
3. Se ia o amprentă precisă a dinților pregătiți și a arcadelor dentare, care va fi trimisă laboratorului de tehnică dentară pentru confecționarea punții dentare ce urmează a fi folosită.
4. Pentru a proteja dinții șlefuiți și a menține estetica și funcționalitatea danturii până la finalizarea lucrării definitive, se aplică o punte provizorie din acrilat.
5. Când puntea definitivă este gata, pacientul revine la clinică pentru proba punții definitive. Se verifică adaptarea acesteia, culoarea și mușcătura. Se pot face ajustări minore. Se cimentează provizoriu.
6. Dacă totul este în regulă, puntea dentară este cimentată definitiv pe dinții stâlpi cu un ciment special.

Avantajele pe care le oferă puntea dentară

A. Restaurarea funcției masticatorii. Pacientul poate din nou să mestece mâncarea.
B. Îmbunătățirea fonației. Înlocuirea dinților lipsă contribuie la o pronunție corectă a cuvintelor.
C. Recâștigarea aspectului estetic al zâmbetului. Materialele moderne permit realizarea unor punți care se integrează armonios cu restul dinților.
D. Prevenirea migrării dinților. Umplerea spațiului gol împiedică deplasarea dinților vecini.
E. Menținerea conturului facial. Puntea dentară poate prevenii aspectul de „față căzută” care poate apărea în urma pierderii mai multor dinți.
F. Durabilitate. O punte dentară bine realizată și corect îngrijită poate rezista mulți ani (în medie 10-15 ani sau chiar mai mult).
G. Timp de tratament relativ scurt. Comparativ cu implanturile dentare, procesul de realizare a unei punți este adesea mai rapid.
H. Costuri mai reduse. În general, costul unei punți dentare tradiționale este mai mic decât cel al unei soluții pe implanturi.

Potențiale dezavantaje și posibile riscuri ale unei punți dentare

A. Principalul dezavantaj este nevoia de a șlefui dinții adiacenți, chiar dacă aceștia sunt sănătoși și întregi. Acest proces este ireversibil.
B. Suprasolicitarea dinților stâlpi. Dinții care susțin puntea preiau forțe masticatorii suplimentare, ceea ce pe termen lung îi poate face mai vulnerabili.
C. Risc de apariție a cariilor sau afecțiunilor gingivale. Dacă igiena orală nu este riguroasă, placa bacteriană se poate acumula la joncțiunea dintre punte și dinții stâlpi sau sub corpul de punte, ducând la carii sau inflamații gingivale.
D. Nu previne resorbția osoasă. În zona unde dintele/dinții lipsesc și nu există rădăcină (naturală sau implant), osul alveolar tinde să se resoarbă în timp.
E. Sensibilitate dentară. Unii pacienți pot simți o sensibilitate temporară la cald sau rece după șlefuirea dinților.

Pentru a menține sănătatea punții dentare și a dinților stâlpi, este esențială o igienă orală impecabilă. Adică este necesară perierea de cel puțin două ori pe zi, cu o atenție specială acordată zonei de contact dintre punte și gingie. Ar trebui folosite și ața dentară specială pentru punți sau periuțele interdentare, pentru a curăța sub corpul de punte și între dinți. Se recomandă și dușul bucal, care poate ajuta la îndepărtarea resturilor alimentare din zonele greu accesibile și clătiri cu apă de gură antiseptică ori chiar folosirea acesteia (diluată) în dușul bucal.

Vizitele regulate la medicul stomatolog devin și ele super importante, fiind foarte important să descoperi din timp dacă au apărut carii sau probleme gingivale.

Puntea dentară reprezintă o soluție protetică la îndemână, care oferă anumite beneficii funcționale și estetice, însă alegerea celei mai potrivite soluții terapeutice trebuie făcută împreună cu medicul stomatolog, în urma unei evaluări complete a stării de sănătate orală și a nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Deși o punte dentară ar putea fi soluția mai ieftină, un implant ar putea fi, de fapt, soluția mai bună pe termen lung.