Îndepărtarea dinților incluși este adesea o necesitate înaintea unor tratamente cu implanturi dentare în zona respectivă, pentru a asigura succesul pe termen lung al implantului și a evita complicațiile. Însă, există numeroase alte motive pentru care se recomandă odontectomia, adică extracția chirurgicală a unui dinte inclus sau parțial inclus, chiar și în absența planificării unui implant.
Un dinte inclus este un dinte care nu a ieșit complet sau deloc în poziția sa normală pe arcada dentară în perioada fiziologică de erupție și a rămas blocat în osul maxilar sau sub gingie. Cel mai frecvent, molarii de minte (măselele de minte) sunt incluși, dar și caninii sau premolarii pot fi afectați.
Extracția chirurgicală a unui dinte inclus sau parțial inclus poate fi necesară pentru prevenirea și tratarea pericoronaritei
Pericoronarita este o infecție a țesuturilor moi din jurul coroanei unui dinte parțial erupt (cel mai adesea molarul de minte). Pentru că spațiul dintre gingie și coroana dintelui parțial erupt este greu de curățat, este favorizată acumularea de bacterii și resturi alimentare.
Pacientul acuză durere, umflarea gingiei, dificultate la deschiderea gurii (trismus), gust neplăcut, halenă (respirație urât mirositoare), uneori febră și umflarea ganglionilor limfatici, iar odontectomia elimină aceste probleme prin îndepărtarea cauzei infecției.
Odontectomia poate fi necesară și pentru prevenirea afectării dinților vecini
Un dinte inclus, mai ales dacă este înclinat și presează pe vecin, poate crea o zonă unde se acumulează placă bacteriană, greu accesibilă pentru igienizare. Acest lucru poate duce la apariția cariilor pe rădăcina sau coroana dintelui vecin, uneori foarte dificil de tratat.
Presiunea exercitată de un dinte inclus poate duce și la resorbția rădăcinii dintelui adiacent, compromițându-i stabilitatea și sănătatea pe termen lung.
În plus, unii specialiști consideră că presiunea exercitată de molarii de minte în erupție sau incluși poate contribui la înghesuirea dinților din față, mai ales după un tratament ortodontic.
Chiar dacă un dinte inclus nu cauzează probleme acum, nu există nicio garanție că va rămâne asimptomatic pe termen nelimitat.
Decizia de a extrage un dinte inclus este luată de medicul chirurg oro-maxilo-facial după o evaluare clinică amănunțită și o analiză a investigațiilor radiologice (radiografie panoramică, și adesea, tomografie computerizată CBCT), care permit vizualizarea exactă a poziției dintelui și relația sa cu structurile anatomice importante, precum nervii.
Prevenirea formării de chisturi sau tumori odontogene
Un alt motiv pentru care se poate decide îndepărtarea dintelui inclus este că în jurul coroanei unuia se poate dezvolta un sac folicular. Acest sac are potențialul de a se transforma într-un chist care poate crește în dimensiuni, distrugând osul maxilar, afectând dinții vecini și nervii.
Deși mai rar, din țesuturile asociate unui dinte inclus se pot dezvolta și tumori odontogene (benigne sau, foarte rar, maligne), iar îndepărtarea dintelui inclus elimină acest risc.
Facilitarea tratamenului ortodontic și a lucrărilor protetice
Cel mai des, chirurgul OMF face extracția chirurgicală a unui dinte inclus sau parțial inclus pentru a asigura stabilitatea și succesul pe termen lung al restaurării danturii în cazul implanturilor dentare sau înainte de realizarea unor lucrări protetice de tipul punților și protezelor.
Dinții incluși pot împiedica și alinierea corectă a celorlalți dinți sau pot compromite stabilitatea rezultatelor obținute prin tratamentul ortodontic. Un canin inclus trebuie adus pe arcadă sau extras pentru a permite alinierea corectă a danturii.
Există și cazuri când dinții incluși pot provoca durere facială, dureri de cap sau dureri la nivelul articulației temporo-mandibulare, chiar și în absența unei infecții evidente, ori chiar pot crește riscul de fractură dacă sunt mari și poziționați într-un unghi defavorabil la nivelul unghiului mandibulei.
Dacă dantura ta include și dinți care nu au ieșit în totalitate în poziția lor corectă, ar trebui să programezi o consultație, pentru ca un medic stomatolog să-ți spună dacă aceștia creează probleme funcționale.
